- epilepsie
- EPILEPSÍE, epilepsii, s.f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoţite de pierderea cunoştinţei, de halucinaţii şi de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din fr. épilepsie, lat. epilepsia.Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DEX '98EPILEPSÍE s. (med.) (înv. şi pop.) nevoie, (pop.) năbădăi, (pl.), pedepsie, poceală, răutate, stropşeală, boala-copiilor, boală-rea, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-copiilor, (înv. şi reg.) stropşire, stropşitură, (reg.) aboală, apucat, pricină, alte-alea, (prin Transilv.) agâmbală, (prin Munt.) malaonie, (prin sudul Transilv.) supărare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeepilepsíe s. f., art. epilepsía, g.-d. art. epilepsíei; pl. epilepsíi, art. epilepsíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEPILEPSÍ//E epilepsiei f. Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive şi prin pierderea cunoştinţei. [G.-D. epilepsiei] /<fr. épilepsie, lat. epilepsiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEPILEPSÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoţite de pierderea cunoştinţei şi a sensibilităţii; (pop.) boala copiilor. [gen. -iei. / < fr. épilepsie, cf. gr. epilepsia – acces].Trimis de LauraGellner, 31.05.2006. Sursa: DNepilepsíe (epilepsíi), s.f. – Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente. gr. ἐπιληψία (sec. XVIII, cf. Gáldi 181), şi modern din fr. épilepsie. – Der. epileptic, adj.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DEREPILEPSÍE s. f. boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoţite de pierderea cunoştinţei şi a sensibilităţii, halucinaţii etc. (< fr. épilepsie, lat., gr. epilepsia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.