epigeu

epigeu
epigéu adj. m., f. epigée; pl. m. şi f. epigéi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EPIGÉU, -ÉE adj. (Despre animale, plante; op. h i p o g e u) Care trăieşte la suprafaţa pământului. ♦ (Despre un mod de germinaţie) În care cotiledoanele sunt la suprafaţa pământului. [< fr. épigé, cf. gr. epi – pe, ge – pământ].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

EPIGÉU, -ÉE adj. (despre animale, plante) care trăieşte, creşte la suprafaţa solului. (< fr. épigé)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • epigeu — adj. 1.  [Botânica] Que está acima do solo, fora da terra. 2. cotilédone epigeu: aquele que depois da germinação se eleva na extremidade do colo que o separa da radícula (ex.: o do feijão). • [Portugal] Feminino: epigeia …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • epigeu — e|pi|geu Mot Agut Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”