- epicoriu
- epicóriu adj. m. (sil. -riu), f. epicórie (sil. -ri-e-); pl. m. şi f. epicóriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEPICÓRIU, -IE adj. (Liv.) Indigen; nativ. [pron. -riu. / < it. epicorio, cf. gr. epichorios].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNEPICÓRIU, -IE adj. indigen; nativ. (< it. epicorio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.