epiciclu

EPICÍCLU, epicicluri, s.n. Care se rostogoleşte fără să alunece în exteriorul şi în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.

Trimis de viomih, 09.05.2004. Sursa: DEX '98



epicíclu s. n. → ciclu

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



EPICÍCLU s.n. 1. Cerc care se rostogoleşte fără să alunece în exteriorul şi în planul unui cerc de bază fix. 2. (geol.) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. [pl. -le, -luri. / < fr. épicycle, cf. gr. epi – deasupra, kyklos – cerc].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



EPICÍCLU s.n. 1. epiciclu ♦ Mic cerc aparent descris de un astru în timp ce centrul său descrie el însuşi un alt cerc mult mai mare (deferent).

Trimis de tavi, 02.05.2005. Sursa: MDN