- encomiu
- ENCÓMIU s.n. v. encomion.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNencómiu (-ii), s.n. – Elogiu, laudă. – var. (înv.) engomion, engomie. gr. ἐνϰώμιον. sec. XVIII (Gáldi 179). – Der. encomiastic, adj.Trimis de blaurb, 24.08.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.