amentiv

amentív adj. m., pl. amentívi; f. sg. amentívă, pl. amentíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AMENTÍV, -Ă adj. stare amentivă = stare confuzională a conştiinţei. (cf. it. amente, dement)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN