enantic

enántic adj. m., pl. enántici; f. sg. enántică, pl. enántice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ENÁNTI//C enanticcă (enanticci, enanticce) livr. Care ţine de vin; propriu vinului. /<fr. oenanthique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparţine vinului, de vin. [< fr. oenantique].

Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DN



ENÁNTIC, -Ă adj. care aparţine vinului. (< fr. oenanthique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN