emondor

EMONDÓR, emondoare, s.n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



emondór s. n., pl. emondoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EMONDÓR s.n. Unealtă folosită la emondaj. [cf. fr. émondoir].

Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DN



EMONDÓR s. n. unealtă pentru emondaj. (< fr. émondoir)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN