eminescianism

EMINESCIANÍSM s.n. Ceea ce este specific gândirii şi operei eminesciene. ♦ Tendinţă de a prelua şi cultiva teme, motive etc. eminesciene. [pr.: -ci-a-] – Eminescian + suf. -ism.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



eminescianísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EMINESCIANÍSM s.n. Fenomenul eminescian, reprezentând un moment distinct al istoriei literare universale, ulterior romantismului, care are la bază idealul unei arte naţionale ca expresie a geniului poporului român. [pron. -ci-a-. / < eminescian + -ism].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



EMINESCIANÍSM s. n. moment distinct al istoriei literare, marcat de Mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simţul absolut al limbii şi al muzicalităţii poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc. ♢ tendinţa de a prelua şi cultiva teme şi motive eminesciene. (< eminescian + -ism)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN