emergenţă

emergenţă
EMERGÉNŢĂ, emergenţe, s.f. Ieşire a razelor luminoase, corpusculare etc. dintr-un mediu după ce l-au traversat. – Din fr. émergence.
Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

emergénţă s. f., g.-d. art. emergénţei; pl. emergénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EMERGÉNŢ//Ă emergenţăe f. Ieşire a unor raze (luminoase), a unor fluide sau a unei radiaţii din mediul în care se află. /<fr. émergence
Trimis de siveco, 05.05.2005. Sursa: NODEX

EMERGÉNŢĂ s.f. Ieşire a unui corp, a unei substanţe, a unei radiaţii din mediul unde se găseşte. [< fr. émergence].
Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

EMERGÉNŢĂ s. f. 1. ieşire a unui corp, a unei radiaţii dintr-un mediu. 2. (biol.) apariţie a unui organ nou sau a unor proprietăţi noi, de ordin superior. 3. (fig.) formă a schimbării văzută ca o naştere efectivă a ceva cu totul nou. (< fr. émergence)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • emergénţã — s. f., g. d. art. emergénţei; pl. emergénţe …   Romanian orthography

  • emergént — adj. m., pl. emergénţi; f. sg. emergéntã, pl. emergénte …   Romanian orthography

  • deviaţie — DEVIÁŢIE, deviaţii, s.f. Abatere de la direcţia dată sau normală, ♦ (med.) Deviaţie de sept = deformare a peretelui despărţitor al cavităţii nazale. [pr.: vi a ] – Din fr. déviation. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DEVIÁŢIE s.… …   Dicționar Român

  • emerge — EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. intranz. (fiz.; despre corpuri, radiaţii etc.) A ieşi dintr un mediu după ce l a traversat. – Din fr. émerger. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  emérge vb., ind. prez. 3 …   Dicționar Român

  • emergent — EMERGÉNT, Ă, emergenţi, te, adj. (Despre un corp, o radiaţie etc.) Care iese dintr un mediu după ce l a traversat. – Din fr. émergent, lat. emergens, ntis. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  emergént adj. m., pl. emergénţi; f …   Dicționar Român

  • exurgenţă — exurgénţă s. f., g. d. art. exurgénţei; pl. exurgénţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EXURGÉNŢĂ s. f. emergenţă cu debit puternic, specifică regiunilor cu roci foarte permeabile; izvor ascendent. (< fr. exurgence)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”