- elixir
- ELIXÍR, elixire, s.n. 1. Băutură cu proprietăţi miraculoase pe care o căutau, în evul mediu, alchimiştii pentru a obţine viaţă veşnică; p. ext. (azi) băutură scumpă, aleasă. 2. (fam.) Soluţie alcoolică cu conţinut variabil de zahăr şi cu diverse esenţe sau extracte de plante medicinale (servind ca medicament). [pr.: -gzir] – Din fr. élixir.Trimis de RACAI, 18.02.2005. Sursa: DEX '98elixír s. n. [x pron. gz], pl. elixíreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELIXÍR elixire n. 1) Băutură cu proprietăţi miraculoase, pe care tindeau s-o descopere alchimiştii din evul mediu. 2) Preparat farmaceutic cu proprietăţi terapeutice, reprezentând un amalgam de siropuri, uleiuri volatile şi alcool. /<fr. élixirTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXELIXÍR s.n. 1. Băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiştii cu scopul de a obţine viaţa veşnică; (p. ext.) băutură de preţ. 2. Băutură preparată din diferite substanţe dizolvate în alcool; (p. ext.) medicament. [pron. -gz-, pl. -re, -ruri. / < fr. élixir, cf. ar. al iksir – medicament].Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DNELIXÍR s. n. 1. băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiştii pentru a obţine viaţa veşnică; (p. ext.) băutură aleasă. 2. băutură preparată din diferite substanţe dizolvate în alcool. (< fr. élixir)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.