- elice
- ELÍCE, elice, s.f. 1. Organ de maşină (având forma unor aripi sau a unor lopeţi fixate pe un ax rotativ) care serveşte la punerea în mişcare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [var.: helíce s.f.] – Din fr. hélice, lat. helix, -icis.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98elíce s. f., art. elícea, g.-d. art. elícei; pl. elíce, art. elíceleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELÍCE f. 1) Organ de maşină rotitor, format din două sau mai multe pale dispuse simetric pe un butuc. elice de avion. elice de vapor. 2) Curbă în spaţiu în formă de şurub. [G.-D. elicei] /<fr. hélice, lat. helix, eliceicisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXELÍCE s.f. 1. Curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. Organ rotitor format din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mişcare un avion, un vapor etc. [pl. invar., var. helice s.f. / < fr. hélice, it. elice, cf. gr. helix – spirală].Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DNELÍCE s. f. 1. curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. organ rotitor din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mişcare un avion, un vapor etc. (< fr. hélice)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.