- elegie
- ELEGÍE, elegii, s.f. 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristeţe, de jale; p. ext. plângere, jeluire. 2. Compoziţie muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din fr. élégie, lat. elegia.Trimis de RACAI, 17.01.2006. Sursa: DEX '98elegíe s. f., art. elegía, g.-d. art. elegíei; pl. elegíi, art. elegíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELEGÍ//E elegiei f. 1) Specie a poeziei lirice pătrunsă de tristeţe, de jale, de melancolie. 2) Compoziţie muzicală cu caracter meditativ şi melancolic. [G.-D. elegiei] /<fr. élégie, lat. elegiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXELEGÍE s.f. 1. Poezie lirică cu caracter trist sau duios. ♦ (fig.) Tristeţe; jale, jeluire. 2. Compoziţie muzicală cu caracter melancolic. [gen. -iei. / < fr. élégie, it., lat. elegia, gr. elegeia – cântec trist].Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DNELEGÍE s. f. 1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, jeluire. 2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic. (< fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia)Trimis de raduborza, 18.03.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.