- elegiac
- ELEGIÁC, -Ă, elegiaci, -ce, adj. Care are caracterele elegiei; p. ext. melancolic, nostalgic, trist, jalnic. ♦ (Despre poeţi) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [pr.: -gi-ac] – Din fr. élégiaque, lat. elegiacus.Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX '98ELEGIÁC adj. melancolic, trist. (Poezie cu carac-ter elegiac.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeelegiác adj. m. (sil. -gi-ac), pl. elegiáci; f. sg. elegiácă, pl. elegiáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELEGIÁ//C elegiaccă (elegiacci, elegiacce) 1) Care ţine de elegie; propriu elegiei. Versuri elegiacce. 2) (despre poeţi) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [Sil. -gi-ac] /<fr. élégiaque, lat. elegiacusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXELEGIÁC, -Ă adj. 1. Cu caracter de elegie; elegic. ♦ (Despre un poet) Care compune elegii sau opere cu caracter de elegie. 2. Trist, jalnic. [pron. -gi-ac. / cf. fr. élégiaque, it. elegiaco].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNELEGIÁC, -Ă adj. 1. cu caracter de elegie; elegic. o distih elegiac = distih folosit în elegii. ♢ (despre poeţi) care compune elegii, opere cu caracter de elegie. 2. trist, jalnic, melancolic, nostalgic. (< fr. élégiaque, lat. elegiacus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.