- elegant
- ELEGÁNT, -Ă, eleganţi, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia şi bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebeşte prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis.Trimis de LauraGellner, 20.03.2009. Sursa: DEX '98Elegant ≠ grosolan, vulgar, necioplit, neelegantTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeELEGÁNT adj. 1. v. gătit. 2. distins, îngrijit, (livr. şi fam.) şic. (O toaletă elegant.) 3. v. luxos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeelegánt adj. m., pl. elegánţi; f. sg. elegántă, pl. elegánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELEGÁN//T eleganttă (elegantţi, elegantte) 1) (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios şi plăcut; cu graţie. 2) (despre îmbrăcăminte) Care este făcut cu gust şi conferă persoanei un aspect frumos. 3) (despre manifestări ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin eleganţă; caracterizat prin eleganţă. Maniere elegantte. Stil elegant. /<fr. élégant, lat. elegans, elegantntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedeşte eleganţă. [cf. fr. élégant, lat. elegans].Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DNELEGÁNT, -Ă adj. care prezintă, dovedeşte eleganţă. (< fr. élégant, lat. elegans)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.