electroencefalografie

ELECTROENCEFALOGRAFÍE, electroencefalografii, s.f. Procedeu de studiere a activităţii electrice a creierului, bazat pe aplicarea unor electrozi pe pielea capului şi pe înregistrarea grafică, sub formă de unde, a curenţilor corespunzători acestei activităţi. [pr.: -tro-en-] – Din fr. électro-encéphalographie.

Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX '98



electroencefalografíe s. f. (sil. -tro-en-) → encefalografie

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



ELECTROENCEFALOGRAFÍ//E electroencefalografiei f. Metodă de înregistrare a biocurenţilor electrici, care însoţesc activitatea celulelor nervoase ale creierului. [G.-D. electroencefalografiei] /<fr. électro-encéphalographie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ELECTROENCEFALOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenţilor electrici care însoţesc activitatea celulelor nervoase. [gen. -iei. / < fr. électro-encéfalographie].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN



ELECTROENCEFALOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenţilor electrici care se produc la nivelul scoarţei cerebrale. (< fr. électro-encéphalographie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN