electrocuta

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. tranz. şi refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX '98



electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. electrocutéz, 3 sg. şi pl. electrocuteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ELECTROCUT//Á electrocutaéz tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ELECTROCUT//Á mă electrocutaéz intranz. A muri sub acţiunea curentului electric. /<fr. électrocuter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ELECTROCUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].

Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DN



ELECTROCUTÁ vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN