egretă

EGRÉTĂ, egrete, s.f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomeraţie de perişori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflaţi la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette.

Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98



EGRÉTĂ s. (ornit.; Egretta alba) stârc alb, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



egrétă s. f. (sil. -gre-), pl. egréte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EGRÉT//Ă egretăe f. 1) la pl. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, care au pe spate un mănunchi de pene lungi. 2) Pasăre din acest gen. 3) Mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut, ca ornament, la pălăriile şi coafurile femeieşti. /<fr. aigrette

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EGRÉTĂ s.f. 1. Pasăre migratoare care are pe spate un smoc de pene albe, subţiri. 2. Mănunchi de pene sau de fire albe, purtat odinioară, mai ales de femei la pălării şi de militari la chipiuri. 3. Aglomeraţie de perişori la extremitatea superioară a fructelor. [< fr. aigrette].

Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DN



egrétă (egréte), s.f. – Mănunchi de pene, moţ. fr. aigrette, cf. rus. jegret.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



EGRÉTĂ s. f. 1. pasăre migratoare de baltă, albă, care are pe spate un mănunchi de pene ornamentale lungi. 2. mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut de femei la pălării şi de militari la chipiuri. 3. aglomeraţie de perişori la extremitatea superioară a fructelor. (< fr. aigrette)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN