eclesiarh

eclesiárh (eclesiárhi), s.m. – Cleric, sacristan. – 2. Portar. – 3. (înv.) Călugăr care administra veniturile mănăstirii. – var. (înv.) (e)clisiarh, (Trans.) clisar. ngr. ἐϰϰλησιάρχης, de la ἐϰϰλησία "biserică" (Murnu 19). sec. XVII. – Der. eclesiarhie (înv., eclesiarşie), s.f. (administrarea veniturilor unei mănăstiri). – Fac parte din aceeaşi familie: eclesie, s.f. (Trans., parohie), din lat. ecclesia (sec. XIX); eclesiast, s.m. (parte a Bibliei atribuită lui Solomon), din ngr. ἐϰϰλησιάστης; eclesiastic, adj. (bisericesc), din ngr. ἐϰϰλησιαστιϰός.

Trimis de blaurb, 12.01.2009. Sursa: DER