- eclectic
- ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susţine eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique.Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ecléctic adj. m. (sil. -clec-), pl. ecléctici; f. sg. ecléctică, pl. eclécticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficECLÉCTI//C eclecticcă (eclecticci, eclecticce) Care ţine de eclectism; propriu eclectismului. [Sil. e-clec-tic] /<fr. éclectique, lat. eclecticusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXECLÉCTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite şcoli, genuri etc. [cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege].Trimis de LauraGellner, 20.01.2007. Sursa: DNECLÉCTIC, -Ă I. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite şcoli, genuri etc. II. s. f. alegere şi îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepţii etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.