- dănac
- DĂNÁC s. v. băietan, băieţandru, copilandru, flăcăiandru, fecior, flăcău, tânăr.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDĂNÁC, dănaci, s.m. (reg.) Băiat măricel; băieţandru, flăcăiaş. – bg. danak.Trimis de tavi, 25.01.2006. Sursa: DLRMdănác, dănáci, s.m. (reg.) 1. flăcău, adolescent. 2. viţel.Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DARdănác (dănáci), s.m. – Tînăr, flăcău, june. – Megl. dănac. bg. danak "tăuraş" (Candrea; Scriban), din tc. dana "tăuraş". Este greşită der. de la d’an ‹ de (un) an, propusă de Puşcariu 1186. Probabil acelaşi cuvînt, prin intermediul ţig., l-ar fi dat pe danciu, s.m. (flăcău, băiat ţigan), care s-a încercat să se explice plecîndu-se de la numele propriu Danciu (Şeineanu; Candrea), din ţig. den či "donnez-moi quelque chose" (Graur 147), sau din mag. dancs "murdar" (Drăganu, Dacor., IV, 1553); ultimele explicaţii nu se potrivesc cu folosirea acestui cuvînt chiar de ţigani.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
