- dăinuitor
- DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adj. Care dăinuieşte; durabil, trainic, persistent. [pr.: -nu-i-] – Dăinui + suf. -tor.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DĂINUITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedăinuitór adj. m., pl. dăinuitóri; f. sg. şi pl. dăinuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDĂINUIT//ÓR dăinuitoroáre (dăinuitoróri, dăinuitoroáre) Care dăinuieşte; persistent; peren. [Sil. dăi-nu-i-] /a dăinui + suf. dăinuitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.