dăinuitor

dăinuitor: DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adj. Care dăinuieşte; durabil, trainic, persistent. [pr.: -nu-i-] – Dăinui + suf. -tor.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DĂINUITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dăinuitór adj. m., pl. dăinuitóri; f. sg. şi pl. dăinuitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DĂINUIT//ÓR dăinuitoroáre (dăinuitoróri, dăinuitoroáre) Care dăinuieşte; persistent; peren. [Sil. dăi-nu-i-] /a dăinui + suf. dăinuitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

durabil — DURÁBIL, Ă, durabili, e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar Trimis de siveco,… … Dicționar Român
dăinui — DĂINUÍ, dăinuiesc, vb. IV. intranz. 1. (La pers. 3) A continua să existe, să se menţină; a ţine, a dura, a persista. 2. (Rar; despre fiinţe) A trăi, a exista. [prez. ind. şi: dắinui] – Din scr. danovati. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
peren — PERÉN, Ă, pereni, e, adj. (Despre plante) Care trăieşte şi rodeşte mai mulţi ani de a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace, ♦ fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp;… … Dicționar Român
persistent — PERSISTÉNT, Ă, persistenţi, te, adj. Care rămâne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe sau să dureze (multă vreme); care se menţine fără să slăbească în intensitate. ♢ (bot.) Frunze persistente = frunze care rămân verzi în timpul… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias