- după
- DÚPĂ prep. I. (Introduce un complement circumstanţial de loc) 1. Îndărătul..., în dosul..., înapoia... După casă se află livada. 2. Mai departe de..., dincolo de..., După grădina publică s-a oprit. 3. (exprimă un raport de succesiune) În urma..., pe urma... Se ridică val după val. ♢ loc. adv. Unul după altul= pe rând, în şir, succesiv. ♢ expr. (În formule de politeţe) După dumneavoastră! = (vin şi eu) în urma dumneavoastră! (pop.) A da (o fată) după cineva = A mărita (o fată) cu cineva. 4.(Cu nuanţă finală, după verbe de mişcare) În urma sau pe urma cuiva sau a ceva (spre a da de el, spre a-l ajunge, a-l prinde, a-l păzi, a-l îngriji etc.). Fuge după vânat. ♢ expr. A se lua (sau a se ţine etc.) după cineva (sau ceva) = a) a urmări pe cineva (sau ceva); b) a nu lăsa în pace pe cineva. 5. (impr.) De pe. Ia un obiect după masă. II (Introduce un complement circumstanţial de timp) În urma..., trecând de... Venea acasă după apusul soarelui. ♢ loc. adv. (Şi substantivat) După-amiază sau după-prânz, după masă = în partea zilei care începe în jurul orei 12. După-amiaza sau după-masa = (aproape) în fiecare zi în cursul după-amiezii. După aceea (sau aceasta, asta) = apoi, pe urmă. După toate... = pe lângă toate (neajunsurile) câte s-au întâmplat. ♦ La capătul..., la sfârşitul..., o dată cu împlinirea... S-a dus după o săptămână. ♦ Ca rezultat al... După multă muncă a reuşit. ♢ A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi foarte sărac. ♦ (În loc. conj.) După ce, introduce o propoziţie circumstanţială de timp, arătând că acţiunea din propoziţia subordonată se petrece înaintea acţiunii din propoziţia regentă. III. (Introduce un complement circumstanţial de mod) 1. Potrivit cu..., în conformitate cu..., la fel cu... A plecat după propria lui dorinţa. ♢ loc. conj. După cum sau cât = aşa cum, precum. ♢ expr. După cum se întâmplă = ca de obicei. A se da după cineva = a căuta să fie la fel cu cineva; a se acomoda cu cineva. A se lua după capul cuiva (sau după capul său) = a urma sfatul cuiva (sau propriul său îndemn). Dacă ar fi după mine = dacă ar depinde de mine. A se lua după ceva (sau cineva) = a imita, a copia ceva (sau pe cineva). 2. Ţinând seama de..., având în vedere..., luând în consideraţie... Justeţea propunerii se judecă după rezultate. ♢ expr. După toate probabilităţile = probabil. 3. În raport cu..., pe măsura..., în proporţia în care... După faptă şi răsplată. 4. Având ca model sau ca exemplu... Face pictură după natură. IV. (Introduce un complement circumstanţial de scop) Pentru a găsi, a afla, a prinde, a obţine etc. Fuge după glorie. v. (Introduce un complement indirect) 1. Arată fiinţă sau lucrul pe care cineva le iubeşte, le doreşte cu pasiune) Tremura după bani. 2. (Arată motivul, cauza care produce acţiunea) A-i părea rău după ceva. VI. (Introduce un complement circumstanţial instrumental) Cu ajutorul..., prin. A preda o limbă după o anumită metodă.. VII. (Introduce un atribut) 1. (Arată originea, descendenţa) Din partea... Văr după mamă. 2. (După un substantiv verbal sau cu sens verbal, indică obiectul acţiunii) Adaptare după o nuvelă. VIII. (În loc. conj.) După ce (că)... = (leagă două propoziţii copulative, arătând adăugarea unui fapt la alt fapt) în afară de faptul că..., pe lângă că..., nu-i destul că... [var.: (înv. şi reg.) dúpre prep.] – lat. de post.Trimis de viomih, 21.02.2009. Sursa: DEX '98După ≠ înainte, pânăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDÚPĂ prep., adv. 1. prep. (local) dinapoia, dindărătul, înapoia, îndărătul. (după casă se află ...) 2. prep. (temporal) cu, de. (Zi după zi.) 3. prep. (temporal) peste. (S-a întors după un ceas.) 4. adv. (modal) conform, potrivit. (A lucrat după plan.) 5. prep. (cauzal) pentru. (Varsă lacrimi după copilul pierdut.) 6. prep. (instrumental) prin, printru. (Predă o limbă după o anumită metodă.) 7. prep. (indică o relaţie de rudenie) dinspre, (înv.) despre. (Văr după mamă.) 8. prep. apud. (Coresi, după apud Iorga.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedúpă prep.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdúpă-amiáză adv., abr. d. a.Trimis de siveco, 10.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficdupă cât loc. conjcţ.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdupă cé că loc. conjcţ.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdupă cúm loc. conjcţ.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdúpă-másă adv.Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficDUPĂ prep. 1) (exprimă un raport spaţial) În spatele; în urma; dincolo de. A dispărut după deal. 2) (exprimă un raport temporal de posterioritate) Pleacă după amiază. ♢ An după an în fiecare an. 3) (exprimă un raport modal) Conform cu; în conformitate cu; potrivit cu. A face după toate regulile. 4) (exprimă un raport final) A plecat după material de construcţie. 5) (exprimă un raport instrumental) L-a recunoscut după vorbă. 6) (exprimă un raport de provenienfă) Rudă după mamă. 7) (exprimă un raport completiv) Se duce în vânt după el. /<lat. de postTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdupă prep. – 1. În urma (exprimă succesiunea în timp). – 2. În urmă, în spate (exprimă succesiunea în spaţiu). – 3. Pentru (exprimă obiectivul acţiunii). – 4. Prin (exprimă mijlocul sau instrumentul). – 5. După, conform (exprimă o identitate). – Mr. după, dupu, dipă, megl. dipu, istr. dupę. lat. de post (Diez, I, 326; Puşcariu 559; Densusianu, Hlr., I, 172; Candrea-Dens., 1425), cf. it. dopo. În limbajul curent se confundă uneori cu de pe, ceea ce a produs forma hibridă dupre "de" sau de peste, cu var. incorecte dupe şi după. cf. Moser, 424-25.Trimis de blaurb, 19.08.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
