- duplica
- DUPLICÁ, duplic, vb. I. tranz. (Rar) A face un duplicat. [prez. ind. şi: duplichez] – Din fr. dupliquer.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeduplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. şi pl. dúplicăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DUPLICÁ dúplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic şi -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].Trimis de LauraGellner, 21.05.2006. Sursa: DNDUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.