dungă

DÚNGĂ, dungi, s.f. 1. Linie vizibilă pe un fond de altă culoare. ♦ Fâşie, dâră. ♦ Cută, încreţitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie făcută cu fierul de călcat în lungul pantalonului, în faţă şi în spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor construcţii. ♦ spec. Marginea neascuţită a unor instrumente tăioase. 4. Parte laterală a unui lucru; latură, coastă. ♢ loc. adv. În dungă = dintr-o parte, într-o parte. ♢ expr. (fam.) A fi într-o dungă = a fi nebun, ţicnit. A trage clopotul într-o dungă = a trage clopotul izbind limba de o singură parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarmă etc.) – Din sl. donga.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DÚNGĂ s. 1. linie, vargă, (pop.) vârstă, (reg.) şar, (prin Ban. şi Transilv.) şargă, (Mold. şi Bucov.) vârcă. (O ţesătură cu dungăi.) 2. brâu, (pop.) vârstă. (Casa avea o dungă albastră.) 3. linie, (Transilv. şi Ban.) ştraif. (A tras o dungă pe peretele zugrăvit.) 4. nervură, striaţie, vână. (Marmură cu dungăi.) 5. v. rază. 6. v. muchie. 7. coastă. 8. v. rid.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



dúngă s. f., g.-d. art. dúngii; pl. dungi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DÚN//GĂ dungăgi f. 1) Fâşie îngustă pe un fond de altă culoare. În dungăgi. 2) Încreţitură pe suprafaţa pielii (mai ales pe faţă); zbârcitură; crej; cută; rid. 3) Margine a unui obiect. /<sl. donga

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dúngă (dúngi), s.f. – 1. Striaţie, cută. – 2. Linie, dîră. – 3. Colţ, muchie. – 4. Latură, coastă. – 5. (Olt.) Loitră. sl. dąga "arc" (Cihac, II, 96), cf. bg. dŭgá "arc", rus. dugá "curcubeu". – Der. dungat, adj. (vărgat, cu dungi); dungăţea, s.f. (varietate de lotus, Lotus tetragonolobus); de-a dunguşul, adv. (Trans., de-a berbeleacul (berbeleac)); îndunga, vb. (a face cute).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER