- dulău
- DULẮU, dulăi, s.m. Câine mare (şi lăţos); zăvod. – Din pol. dolow.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Dulău ≠ coteiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDULĂU s. (zool.) zăvod, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. şi Bucov.) zăblău. (Un dulău pentru păzit curtea.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeOCHIUL-DULĂULUI s. v. luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimedulău s. m., art. dulăul; pl. dulăi, art. dulăiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDULẮ//U dulăui m. Câine mare; zăvod. [Sil. du-lau] /<pol. dolawTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdulắu (dulắi), s.m. – 1. (înv.) Cîine de vînătoare, copoi. – 2. Cîine de pază (Canis pecuarius). Probabil pol. dołow, din sl. loviti "a vîna" (Cihac, II, 104). După Şeineanu, rom., XXX, 549, din mag. dullő, soluţie care pare dificilă sub aspect fonetic. – Der. dolcă, s.f. (căţea de pază), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, îl considera de origine dacică.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.