dulău

DULẮU, dulăi, s.m. Câine mare (şi lăţos); zăvod. – Din pol. dolow.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Dulău ≠ cotei

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



DULĂU s. (zool.) zăvod, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. şi Bucov.) zăblău. (Un dulău pentru păzit curtea.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



OCHIUL-DULĂULUI s. v. luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



dulău s. m., art. dulăul; pl. dulăi, art. dulăii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DULẮ//U dulăui m. Câine mare; zăvod. [Sil. du-lau] /<pol. dolaw

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dulắu (dulắi), s.m. – 1. (înv.) Cîine de vînătoare, copoi. – 2. Cîine de pază (Canis pecuarius). Probabil pol. dołow, din sl. loviti "a vîna" (Cihac, II, 104). După Şeineanu, rom., XXX, 549, din mag. dullő, soluţie care pare dificilă sub aspect fonetic. – Der. dolcă, s.f. (căţea de pază), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, îl considera de origine dacică.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER