dughiană

dughiánă (-ghéne), s.f. – Prăvălie. – Mr. duchiane, megl. duchian. tc. dükkan (Roesler 591; Şeineanu, II, 162; Lokotsch 542; Ronzevalle 91; Iordan, Dift., 80), cf. alb. dukian, bg. diugen, sb. dućan, mag. dogány, cf. it. dogana. – Der. dughengiu, s.m. (băcan, negustor), din tc. dükkanci.

Trimis de blaurb, 15.08.2007. Sursa: DER