dubitaţie

dubitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. dubitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. dubitáţii, art. dubitáţiei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DUBITÁŢIE s.f. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoieşte de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecţiile; addubitaţie. [gen. -iei, var. dubitaţiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



DUBITÁŢIE s. f. 1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranţe în gândire. 2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoieşte de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecţiile; addubitaţie. (< fr. dubitation, lat. dubitatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN