- drumui
- DRUMUÍ, drumuiesc, vb. IV. 1. tranz. (top.) A lega detaliile unei suprafeţe de teren cu triangulaţia geodezică respectivă. 2. intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98drumuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. drumuiésc, imperf. 3 sg. drumuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. drumuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DRUMU//Í drumuiiésc 1. tranz. (suprafeţe de teren) A compara cu triangulaţia geodezică respectivă. 2. intranz. reg. A merge pe drum; a fi în drum. /drum + suf. drumuiuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.