- dragor
- DRAGÓR, (1) dragori, s.m., (2) dragoare, s.n. 1. s.m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. s.n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98dragór (persoană) s. m., pl. dragóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdragór (navă) s. n., pl. dragoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDRAGÓR1 dragori m. Mecanic pe o dragă. /<fr. dragueurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDRAG//ÓR2 dragoroáre n. Navă maritimă înzestrată cu o dragă pentru deminarea căilor navigabile. /<fr. dragueurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDRAGÓR s.m. Muncitor care conduce o dragă. [cf. fr. dragueur].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNDRAGÓR s.n. 1. Navă mică de luptă folosită la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [pl. -oare. / cf. fr. dragueur].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNDRAGÓR I. s. m. muncitor care conduce o dragă. II. s. n. navă militară cu pescaj redus sau (hidro)avion special pentru dragarea minelor marine magnetice. (< fr. dragueur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.