dorire

DORÍ, doresc, vb. IV. tranz. 1.. A fi stăpânit de tendinţa lăuntrică de a face, de a avea sau de a dobândi ceva; a ţine, a râvni, a năzui la ceva. ♢ expr. A fi de dorit= a fi necesar, recomandabil, a se cuveni. A lăsa de dorit = a avea lipsuri, a nu satisface. ♦ A avea intenţia; a vrea. Cum doreşti (sau doriţi etc.), formulă prin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri. 2. A ţine mult să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva drag, a aştepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerăbdare. 3. A simţi o atracţie erotică. 4. A ura cuiva ceva. – Din dor.

Trimis de ana_zecheru, 06.02.2008. Sursa: DEX '98