- doric
- DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ♢ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi greceşti, caracterizată prin coloane fără bază şi prin capiteluri fără ornamente. (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98dóric adj. m., pl. dórici; f. sg. dórică, pl. dóriceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDÓRI//C doriccă (doricci, doricce) (despre stil în arhitectură) Care se caracterizează prin coloane robuste, fără bază şi cu capitel lipsit de ornamente; simplu şi sobru. Coloană doriccă. /<fr. dorique, lat. doricusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDÓRIC, -Ă adj. Ordin doric = ordin arhitectonic grec, caracterizat prin sobrietate şi simplitate, friza fiind decorată cu triglife şi metope. ♦ (Despre elemente arhitectonice, clădiri) În stil doric. [cf. it. dorico, lat. doricus].Trimis de LauraGellner, 21.05.2006. Sursa: DNDÓRIC, -Ă adj. 1. ordin doric = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope. ♢ (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod doric = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.