doniţă

DÓNIŢĂ, doniţe, s.f. 1. Vas făcut din doage de lemn, cu toartă (şi capac), cu care se cară şi în care se ţine apa; cofă, botă. 2. Găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; şiştar. 3. Conţinutul unei doniţe (1, 2). [pl. şi: doniţi] – Din scr. dojnica.

Trimis de LauraGellner, 19.06.2004. Sursa: DEX '98



DÓNIŢĂ s. cofă, (reg.) botă, (Transilv. şi Ban.) cart, (Ban., Transilv. şi Olt.) şofei. (O doniţă cu apă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



dóniţă s. f., g.-d. art. dóniţei; pl. dóniţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DÓNIŢ//Ă doniţăe f. 1) Vas (din doage) cu gura mai largă decât baza, folosit pentru mulsul vacilor; şiştar. 2) Cantitate de lichid cât încape într-un astfel de vas. /<sb. dojnica

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dóniţă (-ţe), s.f. – Vas, găleată de lemn. sl., cf. pol. do(j)nica "vas pentru muls", din sl. dojnica "oaie de lapte", ceh. donice "vas" (Cihac, II, 98; Tiktin). cf. doică.

Trimis de blaurb, 08.08.2007. Sursa: DER