- dona
- DONÁ, donéz, vb. I. tranz. A face o donaţie, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98DONÁ vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A dona un bun azilului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedoná vb., ind. prez. 1 sg. donéz, 3 sg. şi pl. doneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DON//Á donaéz tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziţie, printr-o donaţie; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDOÑA s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [pron. do-nia. / < sp. doña].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNDONÁ vb. I. tr. A face o donaţie; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].Trimis de LauraGellner, 21.05.2006. Sursa: DNdoná (-néz, -át), vb. – A dărui, a face o donaţie. lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s.m. (persoană căreia i se face o donaţie); donativ, s.n. (donaţie); donator, s.m. (persoană care donează); donaţi(un)e, s.f., din fr.Trimis de blaurb, 08.08.2007. Sursa: DERDONÁ vb. tr. a face o donaţie; a dărui. (< fr. donner, lat. donare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNDOñA DÓ-NIA/ s. f. titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. (< sp. doña)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.