- dominant
- DOMINÁNT, -Ă, dominanţi, -te, adj., s.f. 1. adj. Care domină. ♦ (Despre însuşiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. s.f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. s.f. (muz.) Treapta a cincea a modului major şi a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant.Trimis de LauraGellner, 14.07.2006. Sursa: DEX '98dominánt adj. m., pl. dominánţi; f. sg. dominántă, pl. dominánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDOMINÁN//T dominanttă (dominantţi, dominantte) Care domină ceva sau pe cineva. /<fr. dominantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDOMINÁNT, -Ă adj. Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. [cf. fr. dominant].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNDOMINÁNT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ♢ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ♢ nuanţă coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.