domestica

PORC, porci, s.m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt şi relativ rar, crescut pentru carnea şi grăsimea lui (Sus scrofa domestica). ♢ Porc sălbatic (sau mistreţ) = mistreţ. ♢ expr. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe. A mâna porcii la jir = a dormi sforăind tare. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună = nu suntem egali spre a-ţi permite gesturi de familiaritate cu mine. A îngrăşa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase. ♦ p. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele şi părţile laterale acoperite de spini lungi, puternici şi cu pieptul şi abdomenul prevăzute cu peri tari (Hystrix); (şi la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = peşte marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuţiţi care conţin venin (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, neruşinat, josnic, ticălos, mişel. ♢ expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – lat. porcus.

Trimis de oprocopiuc, 28.02.2008. Sursa: DEX '98



porc s. m., pl. porci

Trimis de siveco, 14.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic