dolie

DÓLIE, dolii, s.f. 1. Şanţ sau unghi format la intersecţia a două versante de acoperiş. 2. (reg.) Loc în care un râu curge încet, lin. – Din sl. dolĕ.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dólie s. f. (sil. -li-e), art. dólia (sil. -li-a), g.-d. art. dóliei; pl. dólii, art. dóliile (sil. -li-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DÓLI//E doliei f. 1) Linie de intersecţie a două versante de acoperiş. 2) reg. Loc unde o apă (râu, fluviu) curge mai încet. [art. dolia; G.-D. doliei; Sil. -li-e] /<sl. dole

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dólie (dólii), s.f. – 1. Şanţ, unghi format la intersecţia a două versante de acoperiş. – 2. (Mold.) Loc în care un rîu curge încet. sl. dolĕ "în jos" (Tiktin; Candrea; Iordan, BF, VII, 241), cf. rut. doli. – Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc liniştit); dolină, s.f. (depresiune în formă de pîlnie), cuvînt ştiinţific, din sb., slov. dolina prin intermediul germ. Doline; dornă, s.f. (ochi de apă liniştită), probabil alterare de la *dolnă, conservat în Olt. şi Trans. şi în toponimul Dorna. Probabil aceleiaşi rădăcini sl. îi aparţine dulaş, s.n. (cărare pentru oi).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER