doinitor

DOINITÓR, -OÁRE, doinitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care doineşte. – Doini + suf. -tor.

Trimis de ana_zecheru, 24.06.2002. Sursa: DEX '98



doinitór adj. m.(sil. doi-), pl. doinitóri; f. sg. şi pl. doinitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DOINIT//ÓR doinitoroáre (doinitoróri, doinitoroáre) şi substantival Care doineşte; care cântă o doină. /a doini + suf. doinitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX