doinire

DOINÍRE, doiniri, s.f. Faptul de a doini; (concr.) doină. – v. doini.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DOINÍRE s. doinit, (pop.) trăgănare.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



doiníre s. f. (sil. doi-), g.-d. art. doinírii; pl. doiníri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic