- doinesc
- DOIN//ÉSC doinesceáscă (doinescéşti) Care ţine de doină; propriu doinei. [Sil. doi-nesc] /doină + suf. doinescescTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
doini — DOINÍ, doinesc, vb. IV. intranz. şi tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOINÍ vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. şi Maram.) a hori. (doini foarte frumos.)… … Dicționar Român