- dogi
- DOGÍ, dogesc, vb. IV. refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ♢ tranz. Uscăciunea dogeşte butoaiele. 2. fig. (Despre voce) A suna răguşit. – Din doagă.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DOGÍ vb. v. răguşi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dogésc, imperf. 3 sg. dogeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dogeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DOG//Í dogiésc tranz. A face să se do-gească. /Din doagăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DOG//Í se dogiéşte intranz. 1) (despre butoaie, putini etc.) A fi cu doagele desfăcute. 2) (despre voce) A căpăta un timbru răguşit şi înfundat; a suna ca din butoi (gol). /Din doagăTrimis de siveco, 02.07.2008. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.