- dogar
- DOGÁR, (1) dogari, s.m., (2) dogare, s.n. 1. s.m. Meşteşugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. s.n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DOGÁR s. (reg.) butar, (prin Transilv.) botar, (Mold.) butnar, (Transilv. şi Ban.) pinter.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedogár (persoană) s. m., pl. dogáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdogár (instrument) s. n., pl. dogáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDOGÁR1 dogare n. Unealtă pentru con-fecţionat doage. /doagă + suf. dogararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDOGÁR2 dogari m. Meşter care face vase cu doage (butoaie, putini, ciubere etc.). /doagă + suf. dogararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.