- doctrinar
- DOCTRINÁR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care aparţine unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. s.m. şi f. Persoană care formulează şi susţine o doctrină. 3. s.m. şi f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98doctrinár adj. m., s. m., pl. doctrinári; f. sg. doctrináră, pl. doctrináreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDOCTRINÁR1 doctrinară (doctrinari, doctrinare) Care ţine de o doctrină; care are la bază o doctrină. /<fr. doctrinaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDOCTRINÁR2 doctrinari m. 1) Persoană care formulează sau susţine o doctrină. 2) Adept al unor păreri preconcepute, dogmatice. /<fr. doctrinaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDOCTRINÁR, -Ă adj. Care se referă la o doctrină sau generează o doctrină; de doctrină. // s.m. şi f. Întemeietor, creator sau susţinător al unei doctrine. [cf. fr. doctrinaire].Trimis de LauraGellner, 20.05.2006. Sursa: DNDOCTRINÁR, -Ă I. adj. referitor la o doctrină, care generează o doctrină. II. s. m. f. 1. cel care întemeiază sau susţine o doctrină. 2. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.