dobza

dobzá (-zéz, -át), vb. (Trans.) A bate, a face praf. – var. (Mold.) dobzăla, dobzăli. Mag. dobzani "a umfla" (Candrea); după Scriban, în legătură cu sl. dolobuzati "a săruta, a mîngîia", care pare mai puţin probabil. var. mold. a primit un suf. expresiv -li. Der. dobză, s.f. (Trans., în expresia a bate dobză, a pedepsi aspru), deverbal în care a putut influenţa dobă "tobă" sau cobză.

Trimis de blaurb, 05.08.2007. Sursa: DER