dizenteric

DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. adj., s.m. şi f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.

Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98



dizentéric adj. m., s. m. (sil. mf. diz-), pl. dizentérici; f. sg. dizentérică, pl. dizentérice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DIZENTÉRI//C dizentericcă (dizentericci, dizentericce) 1) Care ţine de dizenterie; propriu dizenteriei. Acces dizenteric. 3) şi substantival Care suferă de dizenterie; bolnav de dizenterie. Pacient dizenteric. /<fr. dysentérique, lat. dysentericus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DIZENTÉRIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de dizenterie. [< fr. dysentérique].

Trimis de LauraGellner, 20.05.2006. Sursa: DN



DIZENTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dizenterie. (< fr. dysentérique, lat. dysentericus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN