ditirambic

DITIRÁMBIC, -Ă, ditirambici, -ce, adj. 1. Care aparţine ditirambilor (1), privitor la ditirambi. 2. fig. (Despre stil, vorbire, cuvinte etc.) Plin de elogii exagerate; emfatic, retoric. – Din fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus.

Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98



ditirámbic adj. m., pl. ditirámbici; f. sg. ditirámbică, pl. ditirámbice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DITIRÁMBI//C ditirambiccă (ditirambicci, ditirambicce) (despre vorbe, stil etc.) Care are caracter de ditiramb; plin de laude exagerate. A vorbi în termeni ditirambicci. /<fr. dithyrambique, lat. dithyrambus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DITIRÁMBIC, -Ă adj. (Despre stil, vorbire etc.) Exagerat laudativ; elogios. ♦ Entuziast. [< lat. dithyrambicus, fr. dithyrambique].

Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DN



DITIRÁMBIC, -Ă adj. 1. referitor la ditirambi, de natura ditirambilor. 2. (fig.; despre stil, vorbire) exagerat laudativ; foarte elogios. (< fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN