- dispeptic
- DISPÉPTIC, -Ă, dispeptici, -ce, adj. Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de dispepsie. – Din fr. dyspeptique.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98dispéptic adj. m., pl. dispéptici; f. sg. dispéptică, pl. dispépticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISPÉPTI//C dispepticcă (dispepticci, dispepticce) 1) Care ţine de dispepsie; propriu dispepsiei. 3) şi substantival Care suferă de dispepsie; bolnav de dispepsie. Pacient dispeptic. /<fr. dispeptiqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISPÉPTIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de dispepsie. [< fr. dyspeptique].Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DNDISPÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dispepsie. (< fr. dyspeptique)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.