disosmie

disosmíe s. f. (sil. mf. dis-), art. disosmía, g.-d. disosmíi, art. disosmíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DISOSMÍE f. med. Stare patologică con-stând în slăbirea simţului olfactiv. [art. disosmia; G.-D. disosmiei; Sil. -mi-e] /<fr. dysosmie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DISOSMÍE s.f. (med.) Pierdere sau slăbire a simţului olfactiv. [gen. -iei. / < fr. dysosmie, cf. gr. dys – dificil, osme – miros].

Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DN



DISOSMÍE s. f. perturbare a simţului olfactiv. (< fr. dysosmie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN