dislalie

DISLALÍE s.f. (med.) Greutate în pronunţarea cuvintelor. – Din fr. dyslalie.

Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98



dislalíe s. f., art. dislalía, g.-d. dislalíi, art. dislalíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DISLALÍE f. med. Stare patologică care se manifestă prin greutatea de a articula cuvintele. [art. dislalia; G.-D. dislaliei; Sil. -li-e] /<fr. dyslalie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DISLALÍE s.f. (med.) Greutate în articularea cuvintelor. [< fr. dyslalie, cf. gr. dys – dificil, lalein – a vorbi].

Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DN



DISLALÍE s. f. tulburare în articularea cuvintelor, datorată unor malformaţii sau leziuni ale organelor fonatoare. (< fr. dyslalie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN