- disfonie
- DISFONÍE, disfonii, s.f. (med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoşi superiori. – Din fr. dysphonie.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98DISFONÍE s. v. răguşeală.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedisfoníe s. f. (sil. mf. dis-) → fonieTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficDISFONÍE s.f. Tulburare a vorbirii fie prin alterarea unor centri nervoşi, fie prin rănirea aparatului fonator. ♦ Modificare a timbrului şi a intensităţii vocii; răguşeală. [gen. -iei. / < fr. dysphonie, cf. gr. dys – dificil, phone – sunet].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNDISFONÍE s. f. modificare (temporară) a timbrului şi a intensităţii vocii; răguşeală. (< fr. dysphonie, gr. dysphonia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.